Se afișează postările cu eticheta viata mea. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta viata mea. Afișați toate postările

sâmbătă, 8 septembrie 2012

Chestionarul lui Proust - alt mod de-a fi si reporter, si intervievat


1. Principala mea trăsătură – gândesc constructiv și sănătos orice, oricând, oricum astfel încât să îni asigur confortul, atât fizic și psihic, cât și material sau profesional.     

2. Calitatea pe care doresc să o întâlnesc la un bărbat:  sa nu epateze prin a fi inca un mascul feroce de tipil scheletului amantului  - paradoxal – celebru pentru ca era necunoscut.

3. Calitatea pe care doresc să o întâlnesc la o femeie:  feminitatea naturala, atat fizic cat, mai ales, ca personalitate proprie care sa fie acel ceva rasarit dintr-o infinitate, parca, de regnul tarfo-pitzi-unineuronal.

4. Ce preţuiesc mai mult la prietenii mei:  daca as scrie aici ceea ce indica acest punt 4, orice urma a unei prietenii de nepretuit – al carei adept sunt, atat ideatic cat si realistic (sper, cred!!!) -  ar fi doar precum spuneo un hit nemuritor: Dust in the wind…e

5. Principalul meu defect: Mă arunc cu capul înainte. La orice si pentru oricine uneori. Cu ce mă aleg?! Un croseu din ambele parti de intensitatea unia specific lui Tyson, deci o lovitură neașteptată, uneori dureroasă. etern.

6. Îndeletnicirea mea preferată:  sa fumez linistit tigara dupa tigarad, golind pachetul (noului aparut si descoperit) Pall Mall Black Cutexact in intervalul in care vizionez un film din cele 30 de care nu ma voi satura niciodata, deseori oricare dintre cele 30 suplineste una dintre acele elipse cinematografice, calitativ vorbind.

7. Fericirea pe care o visez:  Cred ca sunt ciudat sau cel putin eu unul simt priviri strambe, ba chiar chiorase  atintite non-stop spre mine – ca-ntr-o adaptare originala a filmului-fenomenalo-unicThe Truman Show – pentru ca PUR SI SIMPLU gandesc intr-atat incat sa imi permit sa las orice vis sa se intoarca spre mediul sau natural – copilaria – altfel cancerul maturitatii umane ar fi cea mai de temut forma de cancer pee care as putea s-o am, condamnandu-ma sa fiu un alt robotintr-un corp uman, teleghifat prin manipularea umanitatii de pe Terra, puterea sa expansionista fiind iinfioratoare prin cum impinge si apoi trece de limite considerate  ca fiind niste fortificatii solide, de neclinitit pt. umanitate.Ideea mea de fericire se refera la acea feririre pe care sa o am de trait in realitatea de zi cu zi, fericirea care e visata nu ajuta la altceva decat sa cosmetizeze un somn linear, sec, cel ce e predominant, in general.

8. Care ar fi pentru mine cea mai mare nenorocire: sa nu mai exist decat intr-o pozibila viata viitoare pt. ca eu as fi ales un bilet unic pt. ACEA plecare a orice e viu, spre acele tarmuri necunosute. Nenorocirea se realizeaza abia dupa gestul extrem si etern: prin SINUCIDERE devenind  etern element al seriei NIMENI si NIMIC si NICAIERI – imeginea mea ramasa aici in tarmuri cunoscute.

9. Locul unde as vrea sa traiesc: pe Terra , astfel devenind acel loc al meu de trait ideal, real niciodata atat timp cat ce e opus unui alt ceva e ecuatia omniprezenta => intoleranta, discriminare, ura, asuprire, tortura, moarte, exterminare. Le-am luat dupa intensitate si gravitate, ajungand la raul absolut intruchipat de exterminare, din pacate. deja cunoscut realitatilor marcate de prea multe 4incercari reusite, marcand intreaga planeta cu o teama ca existenta Holocaustului nu este doar un fapt real in timp si spatiu delimitate, ci este si dovada vie ca nu este exclusa cel putin ideea de a extermina... Pur si simplu!

10. Culoarea mea preferată:  Vermov – asta pt ca tre’ doar una  si nu e corect nici pt verde, nici pt mov.

11. Floarea care-mi place:  floarea de colt pentru ca, pe langa frumusete si parfumul usor discret, impune respect, distanta si admiratie fata de mediul inconjurator, astfel dominatia ei asupra unui TOT fiind de netagaduit.

12. Pasărea mea preferată:  pasarea spin pt. valoarea de a nu renunta sa faci ceea ce sti cel mai bine si ceea ce iti place, chiar daca chinul si suferinta mortii ar fi la nivel de paroxism absolut.

13. Prozatorii mei preferaţi:  Marcel Proust, Andre Gide, Camil Petrescu, Mihail Drumes, John Grishan, Anthony Bruges, Mihai Eminescu – prozatorul se detaseaza aici de poetul universal al romanilor, devenind ceva genial, unic, inteligent si curajos, desi asta a fost inceputul drumului , prin primavara lui 1889, ce avea sa se termine pe 15 iunie, anul neschimbandu-se, explicatia publica a mortii fiind din motivele de natura medicala ale unei morti de boala, de fapt inexistente in contextul eminescian, dar rapid inventate in sanatoriul dosctorului Sutu, ca intr-o fabrica care oferea bonus – culmea ipocriziei si a dualitatii perverse de ordin politic – fastul uni doliu national si ridicarea lui Eminescu pe treapta maxima a liricii romanesti, insa post-mortem, pt. ca dintre antumele eminesciene nu cred ca era vreuna simtita amenintarea finala ... Ca idee, versurile partii finale din Scrisoarea III descriu pe acei asasini lasi, impotenti la nivel mental, mici ca fiinta umana, forme fara fond prin excelenta... Eminescu reusin o premonitie ce l-a determinat sa le inchine aceste versuri la rang de oda sau de imn al acelui CEVA inferior de ignorat vesnic:

Voi sunteţi urmaşii Romei? Nişte răi şi nişte fameni!
I-e ruşine omenirii să vă zică vouă oameni!
Şi această ciumă-n lume şi aceste creaturi
Nici ruşine n-au să ieie în smintitele lor guri
Gloria neamului nostru spre-a o face de ocară,
Îndrăznesc ca să rostească pân' şi numele tău... ţară!

La Paris, în lupanare de cinismu şi de lene,
Cu femeile-i pierdute şi-n orgiile-i obscene,
Acolo v-aţi pus averea, tinereţele la stos...
Ce a scos din voi Apusul, când nimic nu e de scos?

Ne-aţi venit apoi, drept minte o sticluţă de pomadă,
Cu monoclu-n ochi, drept armă beţişor de promenadă,
Vestejiţi fără de vreme, dar cu creieri de copil,
Drept ştiinţ-având în minte vre un vals de Bal-Mabil,
Iar în schimb cu-averea toată vrun papuc de curtezană...
O, te-admir, progenitură de origine romană!

Şi acum priviţi cu spaimă faţa noastră sceptic-rece,
Vă miraţi cum de minciuna astăzi nu vi se mai trece?
Când vedem că toţi aceia care vorbe mari aruncă
Numai banul îl vânează şi câştigul fără muncă,
Azi, când fraza lustruită nu ne poate înşela,
Astăzi alţii sunt de vină, domnii mei, nu este-aşa?
Prea v-aţi atătat arama sfâşiind această ţară,
Prea făcurăţi neamul nostru de ruşine şi ocară,
Prea v-aţi bătut joc de limbă, de străbuni şi obicei,
Ca să nu s-arate-odată ce sunteţi - nişte mişei!
Da, câştigul fără muncă, iată singura pornire;
Virtutea? e-o nerozie; Geniul? o nefericire.

Dar lăsaţi măcar strămoşii ca să doarmă-n colb de cronici;
Din trecutul de mărire v-ar privi cel mult ironici.
Cum nu vii tu, Ţepeş doamne, ca punând mâna pe ei,
Să-i împarţi în două cete: în smintiţi şi în mişei,
Şi în două temniţi large cu de-a sila să-i aduni,
Să dai foc la puşcărie şi la casa de nebuni!

14. Poetul meu preferat: personajul Catalin Soimaru  din Elevul Dima dintr-a saptea pntru ca frumusetea fara de margini a mortii descrisa in versurile din Plecare spre tarmuri necunoscute reinventeaza alegoria la nivelul stilisticii perfecte a liricii romanesti, detronand alegoria cam prea expirata din Miorita.

15. Eroul mei preferat din literatura:  Mark Sway care demitizeaza orice urma a unei copilarii pure si inocente specifice varstei de 11 ani, ridicand stacheta atat de sus incat are sub el LUMEA – de la FBI, la Mafie si pana la familie, pe care astfel o protejeaza total.

16. Eroina mea preferate din literatură:  Madame Bovary – bovarysmul daca nu il nastea ea, ar fi trebuit sa se nasca undeva pentru a veni la ea

17. Compozitorii mei preferaţi: daca nu stiam vreun geniu pe Terra, dupa ce am ascultat Carmina Burana, am constientizat cine e compozitorul ei, Carl Off: un geniu al muzicii.

18. Pictorii mei preferaţi:  Eugene DelaCroix a redat maretia – la propriu printr=un tablu de cativa metri patrati – unui simbol al Revolutiei Francez, e vorba despre Libertatea conducand poporul.

19. Eroii mei preferaţi din realitate:  eu + alti 6 care au locul lor pt totdeauna acolo....  si nu ii voi inlocui nici dincolo, pe tarmurile necunoscute ce vor veni pt. eternitate.

20. Ce urăsc cel mai mult:  prostia - nativa sau indusa, prefacuta sauoarecum unica pt ca e roz-bombon cu picatele mov si dungulite albastre, si care are mireasma unui mentosan rosu 0 etc. Urasc prostia suficient de intens, incat nici macar n-o tolerez aproape, astfel pastrez pur acel ceva numit integritate si intimitate personala, Tentativele de a fi violata au fost, sunt si sigur vor fi multe, dar scutul meu anti-prostie este de nepatruns, din fericire.

21. Calitatea pe care aş vrea să o am din naştere macar pt o secunda sa fi reusit acea atingere a nivelului vocii muzicale - unic pt Eternitatede – acu care a fost inzerstrata Linda Eder – drept argument, The Man of La Mancha are ultimul cuvant ...  

22. Cum aş vrea să mor:  e intrebare ce constituie o noutate absoluta in raport fata de min, drept care imi rezerv timp de gandire peste cateva zeci de ani pt asta pt ca pana atunci desi viata mea nu e decat unda dintre cele 6 miliarde si ceva de vieti de pe Terra ce are un corespondent prin comparatie, parul din fund, care este scurt si plin de cacat, avem totusi noroc, [item sa taiem, radem/eliminam si sa si stergem ce vrem si cat vrem, in ambele cazuri, fie fundul, fie viata.

23. Greşelile ce-mi inspiră cea mai mare indulgenţă:  Greselile care desi par sa fie majore ca gravitate, se pot corecta pana laindreptarea ideala sau dorita. Plus minciunile cand sunt niste greseli voite, cu caracter pozitiv, eventual recunoscute dupa ce scopul initial a fost atins si a capatat valoarea binelui, aici intra diverse cauze nobile,umanitare, de importanta maxima si eventual generalk, dar se accepta si importanta personala proprie, a celor ai tai si ar mai fi de adaugat  motivele de netagaduit, nu neaparat adevarate, dar care nu permit comiterea unei nedreptati, de regula, de ordin profesional, cpborata cu un lansator de rachete localizat in biroul superior din punct de vedere ierarhic al managementului contextual.

 24. Deviza mea: 
When I grow up,
You're dust in the wind,
Time to say good-bye!
I am what I am.
I am my own special creation...
Nothing compares to me!

Be smart! Be a bitch Be the one & only! Be ME!

sâmbătă, 28 iulie 2012

Tu

Pleci pentru o vreme din tine,
Apoi intr-o zi te întorci.
Totul, aparent, e bine;
Uneori însă vezi așa cum trebuia mereu să fii!
Atunci știi că n-ai învățat nimic
Și pentru o vreme iarăși pleci...
Să stai cu chirie-ntr-un suflet mai bun
Și zi cu zi ... 
Să-l otrăvești...

marți, 20 martie 2012

Personalităţi gay din Antichitate pâna în prezent

Lipsită de inhibiţii şi moravuri, aşa cum este percepută astăzi, în antichitate, homosexualitatea era considerată o practică normală, fiind deja celebre cazurile împăraţilor romani... implicaţi în relaţii sexuale cu parteneri de acelaşi sex.  
De la Socrate şi Michelangelo, de la Oscar Wilde şi Radclyffe Hall, de la Sapho Isanos la Rock Hudson, de la Leonardo da Vinci şi Alexandru Macedon, toţi au împărtăşit "simpatii" pentru persoanele de acelaşi sex. 
Puţine personalităţi şi-au recunoscut deschis orientarea sexuală, însă rânduri risipite prin cronicile medievale şi tabloide gen paparazzi consemnează multe nume consacrate, după cum urmează în rândurile următoare.
Cezar şi Domiţian puteau avea orice bărbat la picioare, căsătoriile între homosexuali nefiind interzise de niciun legiuitor sau de vreun principiu.
Despre Cezar, faimosul lider al Romei Antice care i-a sucit minţile Cleopatrei, se spune că ar fi întors capul şi după bărbaţi, drept pentru a fost numit "bărbatul tuturor femeilor şi femeia oricărui bărbat". Tot Cezar este atras şi de dictatorul Nicomede IV al Bitiniei. Acest zvon s-a răspândit rapid, iar Cezar a ajuns să fie numit "Regina Bitiniei" de către unii din adversarii săi politici.
La rândul lui, Nero s-a căsătorit cu un sclav, un exemplu urmat mai târziu şi de împăratul roman de origine siriană, Elagabal. Tiberius şi Caligula au şocat lumea prin preferinţele sexuale şi excentricităţi, iar Traian şi Hadrian sunt alţi doi monarhi ale căror înclinaţii homosexuale nu mai erau un secret pentru nimeni.
Platon, cel mai cunoscut discipol al lui Socrate, a deprins nu doar tainele filosofice de la maestrul său. Fondatorul Academiei a fost un homosexual activ în vremea tinereţii şi a avut o mulţime de amanţi. În lucrarea sa "Simposium", pentru a ilustra cea mai înaltă formă a iubirii, Platon dă exemple din relaţii homosexuale.  
În schimb, Leonardo da Vinci a fost nevoit să se confrunte cu legea, fiind arestat pentru că ar fi întreţinut relaţii sexuale cu un bărbat de 17 ani. Acesta a fost achitat însă din lipsă de martori. Până la sfârşitul vieţii, cel care a reprezentat geniul Renaşterii, a trăit cu contele Melzi. 
Despre cel mai faimos tablou al sau, "Monalisa", se spune că este de fapt autoportretul faimosului artist.   
La fel de celebru şi la fel de gay a fost şi Michelangelo, care a sculptat cu atâta măiestrie formele perfecte ale lui "David".  
Dacă despre Goethe şi Oscar Wilde se ştie că au fost homosexuali, orientarea lui Shakespeare este încă incertă. 
Nu acelaşi lucru se poate spune şi despre Piotr Ilici Ceaikovski. Deşi a fost căsătorit, pentru faimosul compozitor mariajul s-a sfârşit repede, iar orientarea sexuală a artistului a ajuns să fie cunoscută şi de binefăcătoarea sa, care i-a retras generoasa finanţare de 6.000 de ruble pe an. 
Celebrul Hans Christian Andersen, care a scris peste 100 de poveşti pentru copii, este cunoscut însă şi pentru înflăcărarea cu care iubea bărbaţii. După ce a fost refuzat de mai multe femei, Andersen şi-a încercat norocul cu un dansator, cu un tânăr duce de Saxa şi cu Edvard Collin. 
În cazul lui Oscar Wilde, relaţia cu lordul Alfred Douglas îl aduce în declin. După patru ani, este arestat şi acuzat de relaţii homosexuale, la vremea respectivă interzise în Anglia.
Câţiva ani mai târziu primeşte o noua condamnare pentru aceiaşi faptă şi mai ales pentru viaţă libertină pe care o are, afişându-se public cu relaţiile sale. 
Dar şi paginile istoriei noastre dezvăluie personalităţi care îşi împărtăşeau focul amorului cu reprezentanţii sexului tare. 
"Cuvioasa" purtare ale unora dintre domnitorii români menţionată în cronicile istorice îl desemnează şi pe Radu cel Frumos, care nu işi păstra nici el iubirea doar pentru sexul frumos şi îşi dădea frâu liber senzualităţii.   
La rândul său, domnitorul Petru Cercel era unul dintre favoriţii lui Henric al III-lea, regele Franţei care, se spune că avea o curte întreagă de baieţandrii la dispoziţia lui.
Alexandru cel Mare, rege al Macedoniei, nu-şi oferea nici el iubirea doar pentru partea femeiască a umanităţii.
George Washington, primul preşedinte al Statelor Unite, s-a ferit să-şi declame deschis iubirea pe care o nutrea pentru Alexander Hamilton, ministrul sau de Finanţe.  
Un alt părinte al Americii, Abraham Lincoln, este bănuit că ar fi avut cel puţin o relaţie homosexuală. El a împărţit, în tinereţe, o cameră şi acelaşi pat cu un negustor pe nume Joshua Speed. Deşi ulterior s-a căsătorit, Lincoln a continuat să-i trimită scrisori "deosebit de tandre" lui Speed.
Şi pentru că vorbim de oficiali americani, nu este de neglijat şi cazul celebrului J. Edgar Hoover căruia îi plăcea să se îmbrace în rochii lungi, negre, atunci când se întâlnea cu partenerul său.
Elton John, pe numele său adevărat Reginald Kenneth Dwight, este unul dintre primele personalităţi reprezentative secolului nostru care şi-a recunoscut înclinaţia sexuală. La sfârşitul anului 1970 declara că este bisexual. Deşi se căsătoreşte cu Renate Blauel, după cinci ani, declară că a fost o căsătorie de compromis, iar el este de fapt homosexual.  
Câţiva ani mai târziu, prietenul sau, Ryan White, moare după ce este diagnosticat cu SIDA.
Viaţa personală a lui Freddie Mercury a fost una foarte tumultoasă. După o lungă prietenie cu Mary Austin, începe o relaţie cu unul dintre producătorii săi.  
Acesta începe apoi să frecventeze localurile gay din New York, unde întâlneşte diferiţi parteneri de scurtă durată. În anul 1985 începe relaţia cu Jim Hutton, care rămâne alături de Freddy până la moartea lui.  
Cu o zi înainte să moară, Freddie a recunoscut oficial într-un comunicat de presă că are SIDA, după ce a încercat în nenumărate rânduri să ascundă acest lucru. 
După numeroase presiuni din partea presei, George Michael a confirmat că este homosexual. A avut o relaţie cu Anselmo Feleppa, care a decedat din cauza virusului Hiv. Melodia "Jesus to a Child" a fost compusă special în memoria lui Anselomo. 
Implicat în nenumărate scandaluri sexuale, cel mai mediatizat este însă cel din 1998, când a fost prins întreţinând relaţii sexuale cu un bărbat într-o toaletă publică. 
Şi în breasla designerilor, succesul profesional ascunde pasiuni homosexuale. Armani, Dolce, Gabbana, Dior şi Versace,  Yves Saint-Laurent şi Pierre Berg sunt nume consacrate în domeniul modei şi la fel de cunoscute pentru această înclinaţie. 
Gianni Versace este una dintre cele mai cunoscute personalităţi gay din istorie, legătură memorabilă fiind cea cu Antonio D'amico cu care a trăit vreme de 11 ani. A fost asasinat în anul 1997 de Andrew Cunanan, care în ultimile 3 luni de viaţă a ucis doi dintre amanţii lui şi pe Gianni Versace din motive neclare.  
Michael Callen, artistul trupei "The Flirtations", Clay Aiken, cel care a a participat la emisiunea  "American Idol" şi celebrul blogger american Perez Hilton se numără, de asemenea, printre personalităţile care şi-au recunoscut fantezia senzuală.
Lesbiene celebre – Printre acestea se număra Ellen DeGeneres şi Portia de Rossi, votat de curând cel mai popular cuplu din show-bizz, Cynthia Nixon, actriţa din "Sex and the City" şi Christine Marinoni, logodite deja, dar şi tânăra actriţă Lindsay Lohan, care a avut o relaţie tumultoasă cu dj-ul Samantha Ronson.

marți, 31 ianuarie 2012

Draga Miruna, a trecut un an...

Ieri am vrut cu orice pret sa fac abstractie totala de faptul ca este 30 ianuarie, insemnand ca a trecut un an de la acea ultima umbra a curcubeului.
De la acea "Plecare spre tarmuri necunoscute" care a ramas intiparita in memoria celor care au cunoscut-o pe Ruxi...
Odihneste-te in pace, suflet cald si frumos!

vineri, 19 august 2011

Octavian Paler - "Avem timp"

Avem timp pentru toate.

Sa dormim, sa alergam in dreapta si-n stanga,

sa regretam c-am gresit si sa gresim din nou,

sa-i judecam pe altii si sa ne absolvim pe noi insine,

avem timp sa citim si sa scriem,

sa corectam ce-am scris, sa regretam ce-am scris,

avem timp sa facem proiecte si sa nu le respectam,

avem timp sa ne facem iluzii si sa rascolim prin cenusa lor mai tarziu.

Avem timp pentru ambitii si boli,

sa invinovatim destinul si amanuntele,

avem timp sa privim norii, reclamele sau un accident oarecare,

avem timp sa ne-alungam intrebarile, sa amanam raspunsurile,

avem timp sa sfaramam un vis si sa-l reinventam,

avem timp sa ne facem prieteni, sa-i pierdem,

avem timp sa primim lectii si sa le uitam dupa-aceea,

avem timp sa primim daruri si sa nu le-ntelegem.

Avem timp pentru toate.

Nu e timp doar pentru putina tandrete.

Cand sa facem si asta - murim.

Am invatat unele lucruri in viata pe care vi le impartasesc si voua !!

Am invatat ca nu poti face pe cineva sa te iubeasca

Tot ce poti face este sa fii o persoana iubita.

Restul ... depinde de ceilalti.

Am invatat ca oricat mi-ar pasa mie

Altora s-ar putea sa nu le pase.

Am invatat ca dureaza ani sa castigi incredere

Si ca doar in cateva secunde poti sa o pierzi

Am invatat ca nu conteaza CE ai in viata

Ci PE CINE ai.

Am invatat ca te descurci si ti-e de folos farmecul cca 15 minute

Dupa aceea, insa, ar fi bine sa stii ceva.

Am invatat ca nu trebuie sa te compari cu ceea ce pot altii mai bine sa faca

Ci cu ceea ce poti tu sa faci

Am invatat ca nu conteaza ce li se intampla oamenilor

Ci conteaza ceea ce pot eu sa fac pentru a rezolva

Am invatat ca oricum ai taia

Orice lucru are doua fete

Am invatat ca trebuie sa te desparti de cei dragi cu cuvinte calde

S-ar putea sa fie ultima oara cand ii vezi

Am invatat ca poti continua inca mult timp

Dupa ce ai spus ca nu mai poti

Am invatat ca EROI sunt cei care fac ce trebuie, cand trebuie

Indiferent de consecinte

Am invatat ca sunt oameni care te iubesc

Dar nu stiu s-o arate

Am invatat ca atunci cand sunt suparat am dreptul sa fiu suparat

Dar nu am dreptul sa fiu si rau

Am invatat ca prietenia adevarata continua sa existe chiar si la distanta

Iar asta este valabil si pentru iubirea adevarata

Am invatat ca, daca cineva nu te iubeste cum ai vrea tu

Nu inseamna ca nu te iubeste din tot sufletul.

Am invatat ca indiferent cat de bun iti este un prieten

Oricum te va rani din cand in cand

Iar tu trebuie sa-l ierti pentru asta.

Am invatat ca nu este intotdeauna de ajuns sa fii iertat de altii

Cateodata trebuie sa inveti sa te ierti pe tine insuti

Am invatat ca indiferent cat de mult suferi,

Lumea nu se va opri in loc pentru durerea ta.

Am invatat ca trecutul si circumstantele ti-ar putea influenta personalitatea

Dar ca TU esti responsabil pentru ceea ce devii

Am invatat ca, daca doi oameni se cearta, nu inseamna ca nu se iubesc

Si nici faptul ca nu se cearta nu dovedeste ca se iubesc.

Am invatat ca uneori trebuie sa pui persoana pe primul loc

Si nu faptele sale

Am invatat ca doi oameni pot privi acelasi lucru

Si pot vedea ceva total diferit

Am invatat ca indiferent de consecinte

Cei care sunt cinstiti cu ei insisi ajung mai departe in viata

Am invatat ca viata iti poate fi schimbata in cateva ore

De catre oameni care nici nu te cunosc.

Am invatat ca si atunci cand crezi ca nu mai ai nimic de dat

Cand te striga un prieten vei gasi puterea de a-l ajuta.

Am invatat ca scrisul

Ca si vorbitul

Poate linisti durerile sufletesti

Am invatat ca oamenii la care tii cel mai mult

Iti sunt luati prea repede ...

Am invatat ca este prea greu sa-ti dai seama

Unde sa tragi linie intre a fi amabil, a nu rani oamenii si a-ti sustine parerile.

Am invatat sa iubesc

Ca sa pot sa fiu iubit.

miercuri, 28 iulie 2010

Voi scrie...

... o carte! Da, ati citit bine! Voi scrie o carte despre cum au decurs ultimii 13 ani din viata mea, cu bune si cu rele, cu surprize mai mult sau mai putin placute etc.
Pare utopic, multi nu vor crede asta, ba din lipsa de timp, ba datorita unui dezinteres cand va veni vorba sa incep sa scriu etc.
Ei bine, nu! Chiar azi am sa incep sa scriu... Putin cate putin.
Nu conteaza daca n-o voi putea tipari, asta in ideea ca-mi va fi greu sa gasesc un editor care sa se opreasca asupra memoriilor mele. Eu tot imi voi pune ideea in aplicare, astfel existand manuscrisul, pe care daca nu voi reusi sa-l scot de sub tipar, il voi publica sub forma de blog.
Sa auzim de bine si sa ne citim si pe blog in continuare. In carti peste cateva luni!