... o carte! Da, ati citit bine! Voi scrie o carte despre cum au decurs ultimii 13 ani din viata mea, cu bune si cu rele, cu surprize mai mult sau mai putin placute etc. Pare utopic, multi nu vor crede asta, ba din lipsa de timp, ba datorita unui dezinteres cand va veni vorba sa incep sa scriu etc. Ei bine, nu! Chiar azi am sa incep sa scriu... Putin cate putin. Nu conteaza daca n-o voi putea tipari, asta in ideea ca-mi va fi greu sa gasesc un editor care sa se opreasca asupra memoriilor mele. Eu tot imi voi pune ideea in aplicare, astfel existand manuscrisul, pe care daca nu voi reusi sa-l scot de sub tipar, il voi publica sub forma de blog. Sa auzim de bine si sa ne citim si pe blog in continuare. In carti peste cateva luni!
O ascultam cand eram mic... Nu am sa uit niciodata ca ea este ( NU "a fost"!!!) fata cu parul de foc. "Fata draga", "Ei si ce?!", "Un baiat minunat" si multe altele vor dainui peste ani. Imi vin in minte cateva imagini de cand aveam 9 ani. Eram la Palatul National al Copiilor, asteptam sa merg la cursul de dans sportiv. Tocmai avusese loc un spectacol si-am vazut-o pe Madalina venea din culise, indreptandu-se spre iesire. Am alergat asa mic cum eram si i-am cerut un autograf. Mi-a zambit, mi-a semnat ceva pe-o hartie si m-a strans in brate. Eram tare fericit... Acum sunt trist! Ea nu mai e printre noi, s-a ridicat la stele... Vocea sa incofundabila nu poate fi uitata, la fel ca cea a Laurei Stoica... Nu mi-a venit sa cred cand m-a trezit mama dimineata si primul lucru pe care mi l-a spus a fost acela ca Madalina Manole nu mai este. Si eu care voiam sa-i urez multi ani frumosi pt. ca azi era ziua ei. Eu cred ca totusi e ziua ei, adica ziua in care ea a ales sa fie un paroxism. Odihneste-te in pace, Madalina! Nu te voi uita niciodata! :((
Am scris un text argumentativ zilele trecute in vederea pregatirii examenului de admitere la FJSC pe care-l voi avea peste cateva zile.
Am zis sa pun textul si aici atat pt. subiectul interesant cat si pt. faptul ca eu consider ca e scris bine si poate fi luat drept exemplu pt. aceasta admitere. Trebuie sa mentionez ca textul este scris conform structurii impuse de baremul pt. constuirea unui text argumentativ al FJSC, nu se vrea a fi un discurs argumentativ de tipul retoricii neoclasice. Asadar:
Dacă ai fi avocat, ai apăra o persoană acuzată că şi-a omorît familia? Argumentează-ţi răspunsul (minim 3 argumente, maxim 15 rînduri de forum).
Experienţa de viaţă m-a învăţat să iubesc dreptatea ca valoare umană, iar meseria pe care-o am - aceea de a fi avocat - mi-a insuflat dragostea faţă de lege. De aici s-au conturat motivele pentru care, în mod sigur, aş apăra o persoană acuzată că şi-a omorât familia. De altfel, aş apăra pe oricine, indiferent că e vorba de omor, crimă sau orice altă fapta de natură penală. Mai mult decât atât, nu aş refuza apărarea cuiva nici în cazul unui proces de natură comercială sau civilă. Pentru început am sa fac trimitere la dreptul fundamental garantat de Constituţie de a putea fi apărat de un avocat în caz de punere sub acuzare şi eventual reţinere de către justiţie. Oricine are acest drept indiferent de ce acuzaţie i se aduce, eventual legată de gradul de gravitate. În plus, având în vedere contextul dat, cel de acceptare a apărării unui acuzat - chiar de omorul familiei sale -, iau în calcul ipoteza că nu întotdeauna un proces de acuzare se termină prin dovedirea acesteia. Aşadar, exista şansa de câştig a procesului respectiv. Şi cum se spune că până nu rişti, nu câştigi, eu aleg optimist riscul, chiar dacă şansele sunt egale cu cele ale dovedirii acuzării. În ultimul rând, şi cel mai important din punctul meu de vedere, am depus un jurământ în momentul în care am fost învestit în această meserie. Nu pot trece peste acest jurământ datorită principiilor etico-morale ce mă caracterizează şi pentru că am respect faţă lege şi evident că nu există nicio posibilitate de eschivare, în cazul în care aş fi avut vreun gând împotriva unei apărări ca aceasta de faţă. Singurul gând negru pe care-l pot avea este cel referitor la grotescul faptului că cineva şi-ar putea omorî familia. Automat mi-aş aminti de propria-mi familie . Doar aşa ar exista o minimă posibilitate să refuz acest caz. Pe langă acestea, ar fi o provocare pe plan profesional, o oportunitate competitivă cu mine, dar şi cu adversarul ce-ar exista. Aceste lucruri mă motivează în carieră, îmi conferă confort, drept care acceptarea apărării unei persoane care şi-a omorât familie ar fi un nou caz judiciar în caiera mea de avocat.
Am gasit la Gabi o leapsa draguta. Trebuie sa spun cateva lucruri despre mine sau care-mi plac.... Asadar:
1. Zi-mi ceva despre tine. Gen cum te cheamă, câţi ani ai?
Catalin. De fapt, numele meu complet e Vieru Constantin Catalin. Am 23 de ani, in decembrie implinesc 24. Shit! Acum realizez cat de batran sunt...
2. Ai porecle? Care?
Hmmm.... Nu, de fapt nu cred. Daca am, eu unul nu le stiu, cel putin nu mi-a zis nimeni asa ceva...
3. O melodie tristă, una perfectă şi 3 care îti plac mult
- o melodie trista: Nothing is gonna change my love for you - Glen Medeiros
- o melodie perfecta: Bohemian Rapsody - Queen
- trei melodii care-mi plac mult: Pour que tu m'aimes encore - Celine Dion, Je t'aime - Lara Fabian, Snow - Red Hot Chili Peppers
4. Ai animal de casă? Care?
Momentan nu. Am avut pe rand, de-alungul timpului, catel, pisica, acvariu cu pesti, broscuta testoasa, hamsteri.
5. Dacă ai avea un serial TV cum s-ar numi?
Daca ar fi gen serialul meu, adica despre mine, cu mine, s-ar numi simplu "Catalin".
6. Primul citat care îţi vine în minte. Nu trişa, fără Google!
"Timpul nu mai avea rabdare..." - Marin Preda, "Morometii".
7. Desenul animat preferat din copilărie.
Aici sunt multe, dar primele care-mi vin in minte sunt Tom & Jerry, Cartea cartilor, Captain Planet etc.
8. Îţi place îngheţata?
Da. De ciocolata in special, dar nu refuz alte sortimente.
9. Ce alt nume ţi-ar plăcea să ai, dacă ai putea avea altul?
Andrei sau Stefan - acesta pt. ca sunt nascut de Sfantul Stefan, pe 27 decembrie.
10. Zi-mi un banc!
Un american si un roman stau de vorba... Americanul spune mandru: - We have Barack Obama, Stevie Wonder, Bob Hope and Johnny Cash! Romanul spune si el: - We have Traian Basescu, no wonder, no hope, no cash...