R.I.P., Madalina!

O ascultam cand eram mic... Nu am sa uit niciodata ca ea este ( NU "a fost"!!!) fata cu parul de foc. "Fata draga", "Ei si ce?!", "Un baiat minunat" si multe altele vor dainui peste ani.
Imi vin in minte cateva imagini de cand aveam 9 ani. Eram la Palatul National al Copiilor, asteptam sa merg la cursul de dans sportiv. Tocmai avusese loc un spectacol si-am vazut-o pe Madalina venea din culise, indreptandu-se spre iesire. Am alergat asa mic cum eram si i-am cerut un autograf. Mi-a zambit, mi-a semnat ceva pe-o hartie si m-a strans in brate. Eram tare fericit...
Acum sunt trist! Ea nu mai e printre noi, s-a ridicat la stele... Vocea sa incofundabila nu poate fi uitata, la fel ca cea a Laurei Stoica...
Nu mi-a venit sa cred cand m-a trezit mama dimineata si primul lucru pe care mi l-a spus a fost acela ca Madalina Manole nu mai este. Si eu care voiam sa-i urez multi ani frumosi pt. ca azi era ziua ei. Eu cred ca totusi e ziua ei, adica ziua in care ea a ales sa fie un paroxism.
Odihneste-te in pace, Madalina! Nu te voi uita niciodata! :((

In Romania inca se poate...

.... sa se intample grozavii precum discriminarea exacerbata, dusa la paroxism, pe motiv de orientare sexuala. Dupa ce am citit absolut toate postarile lui Alex de pe blogul sau am ramas interzis. As fi plecat in secunda doi a primului scandal cu mama in locul lui. E drept, tatal meu nu a aflat inca de orientarea mea sexuala, dar se va intampla curand. Nu l-as lasa sa-mi faca ce i-au facut lui Alex parintii lui. Ce parere aveti?

P.S.: La multi ani! :)

P.S. 2: Alex, imi cer scuze ca am scris acest articol si ca poate dupa vei afla de el, daca vei afla... Nu m-am putut abtine sa nu relatez asa ceva. Mi s-a parut de-a dreptul infiorator. Pentru orice fel de ajutor, o vorba buna, iti stau la dispozitie.