Toamna aduce cele mai asteptate filme ale anului, conform criticilor, favorite pt a castiga cele mai ravnite premii din industrie, Oscarurile.
Deliciul acestora este dat de faptul ca asistam la o explozie de feminitate... regizorala si actoriceasca.
Pentru ca am reusit sa vad cateva dintre premierele ce urmeaza, am decis sa va impartasesc si totodata sa va si recomand ceea ce eu am admirat.
Am inceput maratonul cinematografic cu Darren Arnofosky, parintele capodoperei devenita film-cult, Requiem for a dream. Natalie Portman s-a maturizat cu siguranta prin rolul din Black swann, in care da viata povestii balerinei care obtine rolul principal din Lacul lebedelor, cel mai ravnit la acea vreme. Posibil sa vedem o a doua poveste ce-o prezinta pe actrita in cursa pt Oscar.
Pe de alta parte, viziunea intunecata, abisala - psihanalitic vorbind - a regizorului, prezinta in plan secund rivalitatea dintre doua balerine de varste diferite.
Nicole Kidman, deja castigatoare a unui Oscar pt. magistrala intepretare a scriitoarei lesbiene de mare succes Virginia Woolf in The Hours, nu se dezminte nici in Rabbit hole, Maniera de-a construi personajul din acest film respira naturalete, veridicitate, asadar un joc actoricesc studiat indelung.
Subiectul filmului, tragedia unor parinti care-si pierd fiul intr-un accident de masina, este preluat dintr-o piesa de teatru contemporana, aceasta, la randul ei, avandu-si radacinile intr-un fapt real.
The Tempest isi are izvoarele tot intr-o piesa de teatru si este transpus pe pelicula de Julie Taymor, una dintre putinele femei-regizor importante, cunoscuta pt biograficele Titus Andronicus si Frida cu Salma Hayek, în care, celebra pictorita Frida Khalo este prezentata extrem de colorat.
Filmul este un must see cel putin pt. jocul remarcabil al lui Hellen Mirren, interpreta Reginei Elisabeta a II-a din The Queen, rol ce i-a adus Oscarul.
Un grup de tineri confuzi, intr-o ecranizare imaginata diferit de viziunea majoritatii, in interpretarea actritelor Carrey Mulligan, Keira Knightley si Charlotte Rampling.
Cu un titlu simplu, dar de efect - Never let me go – regizat de autorul ravasitorului The Remains of the day, Kazuo Ishiguro, filmul emotioneaza orice insensibil si ridica intrebari interesante cu privire la formarea personalitatii si tranzitia catre maturitate a unei adolescente "altfel".
Am lasat pt. finalul articolului un superlativ regizoral feminin... Este vorba despre Sofia Coppola, fiica lui Francis Ford Coppola, cea care a spulberat mituri, bariere, idei preconcepute, semnand regia controversatului Lost in Translation, devenind astfel prima femeie de origine americana din istorie nominalizata la Oscar.
Si pentru ca nu se putea abate de la premiere in domeniu, Somewhere - filmul despre care voiam initial sa va spun - i-a adus anul acesta Leul de Aur la Festivalul de Film de la Venetia, devenind astfel prima femeie de origine americana ce castiga acest trofeu, prevestind astfel si sansa pt. unei a doua nominalizari la Oscar. Si daca privim ce spune critica de specialitate, se pare ca avem aici descoperirea revelatiei anului in persoana lui Ellen Fanning, sora cunoscutei Dakota Fanning, deja familiara publicului prin rolurile din Babel si The curious case of Benjamin Button.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu