Am zis sa pun textul si aici atat pt. subiectul interesant cat si pt. faptul ca eu consider ca e scris bine si poate fi luat drept exemplu pt. aceasta admitere.
Trebuie sa mentionez ca textul este scris conform structurii impuse de baremul pt. constuirea unui text argumentativ al FJSC, nu se vrea a fi un discurs argumentativ de tipul retoricii neoclasice. Asadar:
Dacă ai fi avocat, ai apăra o persoană acuzată că şi-a omorît familia? Argumentează-ţi răspunsul (minim 3 argumente, maxim 15 rînduri de forum).
Experienţa de viaţă m-a învăţat să iubesc dreptatea ca valoare umană, iar meseria pe care-o am - aceea de a fi avocat - mi-a insuflat dragostea faţă de lege. De aici s-au conturat motivele pentru care, în mod sigur, aş apăra o persoană acuzată că şi-a omorât familia. De altfel, aş apăra pe oricine, indiferent că e vorba de omor, crimă sau orice altă fapta de natură penală. Mai mult decât atât, nu aş refuza apărarea cuiva nici în cazul unui proces de natură comercială sau civilă.
Pentru început am sa fac trimitere la dreptul fundamental garantat de Constituţie de a putea fi apărat de un avocat în caz de punere sub acuzare şi eventual reţinere de către justiţie. Oricine are acest drept indiferent de ce acuzaţie i se aduce, eventual legată de gradul de gravitate.
În plus, având în vedere contextul dat, cel de acceptare a apărării unui acuzat - chiar de omorul familiei sale -, iau în calcul ipoteza că nu întotdeauna un proces de acuzare se termină prin dovedirea acesteia. Aşadar, exista şansa de câştig a procesului respectiv. Şi cum se spune că până nu rişti, nu câştigi, eu aleg optimist riscul, chiar dacă şansele sunt egale cu cele ale dovedirii acuzării.
În ultimul rând, şi cel mai important din punctul meu de vedere, am depus un jurământ în momentul în care am fost învestit în această meserie. Nu pot trece peste acest jurământ datorită principiilor etico-morale ce mă caracterizează şi pentru că am respect faţă lege şi evident că nu există nicio posibilitate de eschivare, în cazul în care aş fi avut vreun gând împotriva unei apărări ca aceasta de faţă.
Singurul gând negru pe care-l pot avea este cel referitor la grotescul faptului că cineva şi-ar putea omorî familia. Automat mi-aş aminti de propria-mi familie . Doar aşa ar exista o minimă posibilitate să refuz acest caz.
Pe langă acestea, ar fi o provocare pe plan profesional, o oportunitate competitivă cu mine, dar şi cu adversarul ce-ar exista. Aceste lucruri mă motivează în carieră, îmi conferă confort, drept care acceptarea apărării unei persoane care şi-a omorât familie ar fi un nou caz judiciar în caiera mea de avocat.
Trebuie sa mentionez ca textul este scris conform structurii impuse de baremul pt. constuirea unui text argumentativ al FJSC, nu se vrea a fi un discurs argumentativ de tipul retoricii neoclasice. Asadar:
Dacă ai fi avocat, ai apăra o persoană acuzată că şi-a omorît familia? Argumentează-ţi răspunsul (minim 3 argumente, maxim 15 rînduri de forum).
Experienţa de viaţă m-a învăţat să iubesc dreptatea ca valoare umană, iar meseria pe care-o am - aceea de a fi avocat - mi-a insuflat dragostea faţă de lege. De aici s-au conturat motivele pentru care, în mod sigur, aş apăra o persoană acuzată că şi-a omorât familia. De altfel, aş apăra pe oricine, indiferent că e vorba de omor, crimă sau orice altă fapta de natură penală. Mai mult decât atât, nu aş refuza apărarea cuiva nici în cazul unui proces de natură comercială sau civilă.
Pentru început am sa fac trimitere la dreptul fundamental garantat de Constituţie de a putea fi apărat de un avocat în caz de punere sub acuzare şi eventual reţinere de către justiţie. Oricine are acest drept indiferent de ce acuzaţie i se aduce, eventual legată de gradul de gravitate.
În plus, având în vedere contextul dat, cel de acceptare a apărării unui acuzat - chiar de omorul familiei sale -, iau în calcul ipoteza că nu întotdeauna un proces de acuzare se termină prin dovedirea acesteia. Aşadar, exista şansa de câştig a procesului respectiv. Şi cum se spune că până nu rişti, nu câştigi, eu aleg optimist riscul, chiar dacă şansele sunt egale cu cele ale dovedirii acuzării.
În ultimul rând, şi cel mai important din punctul meu de vedere, am depus un jurământ în momentul în care am fost învestit în această meserie. Nu pot trece peste acest jurământ datorită principiilor etico-morale ce mă caracterizează şi pentru că am respect faţă lege şi evident că nu există nicio posibilitate de eschivare, în cazul în care aş fi avut vreun gând împotriva unei apărări ca aceasta de faţă.
Singurul gând negru pe care-l pot avea este cel referitor la grotescul faptului că cineva şi-ar putea omorî familia. Automat mi-aş aminti de propria-mi familie . Doar aşa ar exista o minimă posibilitate să refuz acest caz.
Pe langă acestea, ar fi o provocare pe plan profesional, o oportunitate competitivă cu mine, dar şi cu adversarul ce-ar exista. Aceste lucruri mă motivează în carieră, îmi conferă confort, drept care acceptarea apărării unei persoane care şi-a omorât familie ar fi un nou caz judiciar în caiera mea de avocat.
Textul nu-i adecvat admiterii. Nu mai da sfaturi aiurea pana nu intri (daca intri). Am dat examenul de admitere la FJSC acum doi ani. Primul lucru care mi s-a spus despre argumentari e nevoia unei ipoteze adecvate: tu ai inceput cu parerea ta pe care ai lungit-o in cinci randuri. Pe deasupra, niciun argument nu are exemplu. Asta-i esential. De originalitate si dinamism nici nu mai aduc aminte. Posteaza-ti textele pe forum ca sa-ti fie corectate de studenti si profesori, nu pe blog de capul tau. (nu stiu sigur daca mai e activ forumul, era cand am dat eu admiterea). Bafta!
RăspundețiȘtergereok, am inteles. m-am lamurit cu privire la aceste aspecte. voi vedea ce fac la examen, ma voi conforma ascultand sfaturile sa intru ca asta ma intereseaza. numai bine! :)
RăspundețiȘtergereNici eu nu consider textul vreo capodopera, in calitate de fost jurnalist, DAR apreciez in mod deosebit folosirea corecta a limbii romane...
RăspundețiȘtergereMai rar in ziua de azi.
multumesc pt apreciere! sunt de parere ca e normal sa scriu corect dpdv gramatical - ortografie, punctuatie, morfologie, sintaxa etc. din pacate, rar mai gasesti limba romana scrisa corect, chiar si in mediu jurnalistic sau academic unde nu ar trebui sa se puna problema de greseli, voite sau nu, dar asta-i viata... pana la urma, a fost o incercare textul asta, la fel cum a fost o incercare admiterea la FJSC. sunt lamurit acum, jurnalismul e limitat sau cel putin intrarea in tainele sale teoretico-academice e limitata, FJSC asteapta anumiti oameni, chiar le-as spune cobai. well, eu unul nu vreau sa fiu cobaiul nimanui. :)
RăspundețiȘtergere